Acest articol vă prezintă o imagine de ansamblu privind bazele legale ale dreptului contractual şi vă oferă informaţii privind clauza de păstrare a proprietăţii asupra unui bun până la achitarea totală a valorii acestuia precum şi privind alte instrumente de asigurare. În plus veţi fi informaţi despre hârtii de valoare: cecul şi cambia.Dispoziţiile legale referitoare la dreptul contractual sunt cuprinse în Codul Civil austriac(prescurtat: ABGB) şi în Codul Întreprinderii care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2007 (prescurtat: UGB). UGB conţine dispoziţiile care se aplică în cazul tuturor acţiunilor întreprinderilor.
Dreptul contractual austriac se bazează pe principiul libertăţii contractuale. Drept pentru care părţile contractante pot să îsi stabilească liber relaţiile contractuale, atăta timp cât prevederile contractuale nu contravin moralei şi altor legi. Prin contract se înţelege exprimarea de voinţă comună într-o relaţie de cerere şi ofertă. În principiu nici oferta şi nici achiziţia nu sunt legate de o anumită formă. În conformitate cu legislaţia austriacă au putere juridică şi înţelegerile verbale şi în anumite condiţii şi înţelegerile care se bazează pe anumite acţiuni (aşa numite înţelegeri tacite).
Există însă unele excepţii de la această libertate a formei cum ar fi în cazul înţelegerilor privind activităţile din domeniul siguranţei, contractele de asigurare şi unele înţelegeri din sfera protecţiei consumatorului. Aceste tipuri de contracte trebuie să fie formulate în scris pentru a produce efecte juridice. Reguli şi mai stricte sunt valabile în cazul actelor de notariat. Un act notarial este necesar în special la înfiinţări de firme şi la înstrăinări de părţi sociale în cazul unui SRL.
Relaţiile comerciale dintre firme se derulează de regulă în baza condiţiilor generale de afaceri (AGB) aplicate de către unul dintre partenerii contractuali. În conformitate cu dreptul austriac aceste condiţii AGB nu pot să dezavantajeze un partener contractual disproporţionat şi sunt valabile doar în cazul în care partenerul contractual a consimţit la adoptarea acestor condiţii.
Conform dreptului austriac măsurile asiguratorii trebuiesc în principiu făcute cunoscute. Sarcinile legate de bunuri mobile sau imobile trebuie să respecte anumite criterii de publicitate. În privinţa bunurilor mobile este suficient dacă bunul respectiv este predat creditorului. Pentru fundamentarea dreptului asigurator în cazul bunurilor imobile este necesară întabularea în cartea funciară. Fără să se ţină seama de aceste condiţii legate de publicitate freptul asigurator nu poate fi aplicat eficient.Clauza păstrării în proprietate a unui bun până în momentul când valoarea acestuia a fost total achitată este o excepţie de la această regulă care impune publicitatea ca pe o condiţie a aplicării dreptului asigurator. Această clauză presupune acordul (explicit sau implicit) ca proprietatea asupra bunului vândut să fie transferată de la vânzător la cumpărător doar în momentul plăţii totale a preţului bunului respectiv. Dacă respectivul cumpărător nu achtă preţul, vânzătorul poate solicita returnarea bunului respectiv. În cazul insolvenţei cumpărătorului vânzătorul are un drept de separare.
Clauzele păstrării în proprietate prevăd în mod tipic în cazul încheierii afacerilor posibilitatea ca cumpărătorul să poată să vândă bunul respectiv, deşi în baza clauzei nu este proprietarul bunului. În vederea păstrării dreptului de proprietate al vânzătorului, de obicei cupărătorul cedează creanţa sa provenind din revânzarea bunului în favoarea vânzătorului. În acest caz vorbim despre o clauză cu efect extins. Ipotecile, transferul asiguratoriu, cesiunea asigurării, girul, garanţiile bancare şi documentele emise de patronate sunt instrumente suplimentare de asigurare cu răspândire largă.Cambia este un mijloc de asigurare agreat în Austria ea oferind în plus şi o funcţie financiară prin intermediul discountului. Baza legală o reprezintă legea cambiei, care respectă în mare măsură prevederile Acordului din 1930 de la Genf privind cambia. Legea face distincţia între cambia trasă şi cambia la purtător. În cazul cambiei trase trăgătorul solicită trasului să efectueze plata către un beneficiar. Şi cambia în alb care este semnată de debitorul emitent în calitate de tras este recunoscută în dreptul austriac. Cambia în alb poate fi completată de către destinatar în concordanţă cu dispoziţiile regulilor asiguratorii convenite.
Afirmaţia că biletul la ordin (cambia) s-ar fi folosit contrar regulilor convenite nu poate fi pusă pe seama unei terţe persoane de bună credinţă. O cambie stabileşte pretenţia la o plată provenind dintr-o relaţie de afaceri. În cazul unui transfer aranjamentele convenite în relaţia respectivă de afaceri pot fi aplicate doar extrem de restrâns. Aceste reglementări legale cadru au condus la un grad mare de utilizare a cambiei ca instrument financiar şi mijloc de asigurare.
Spre deosebire de acest aspect cecul nu a atins aceeaşi importanţă ca în legislaţia anglo-americană.
Dreptul contractual austriac se bazează pe principiul libertăţii contractuale. Drept pentru care părţile contractante pot să îsi stabilească liber relaţiile contractuale, atăta timp cât prevederile contractuale nu contravin moralei şi altor legi. Prin contract se înţelege exprimarea de voinţă comună într-o relaţie de cerere şi ofertă. În principiu nici oferta şi nici achiziţia nu sunt legate de o anumită formă. În conformitate cu legislaţia austriacă au putere juridică şi înţelegerile verbale şi în anumite condiţii şi înţelegerile care se bazează pe anumite acţiuni (aşa numite înţelegeri tacite).
Există însă unele excepţii de la această libertate a formei cum ar fi în cazul înţelegerilor privind activităţile din domeniul siguranţei, contractele de asigurare şi unele înţelegeri din sfera protecţiei consumatorului. Aceste tipuri de contracte trebuie să fie formulate în scris pentru a produce efecte juridice. Reguli şi mai stricte sunt valabile în cazul actelor de notariat. Un act notarial este necesar în special la înfiinţări de firme şi la înstrăinări de părţi sociale în cazul unui SRL.
Relaţiile comerciale dintre firme se derulează de regulă în baza condiţiilor generale de afaceri (AGB) aplicate de către unul dintre partenerii contractuali. În conformitate cu dreptul austriac aceste condiţii AGB nu pot să dezavantajeze un partener contractual disproporţionat şi sunt valabile doar în cazul în care partenerul contractual a consimţit la adoptarea acestor condiţii.
Conform dreptului austriac măsurile asiguratorii trebuiesc în principiu făcute cunoscute. Sarcinile legate de bunuri mobile sau imobile trebuie să respecte anumite criterii de publicitate. În privinţa bunurilor mobile este suficient dacă bunul respectiv este predat creditorului. Pentru fundamentarea dreptului asigurator în cazul bunurilor imobile este necesară întabularea în cartea funciară. Fără să se ţină seama de aceste condiţii legate de publicitate freptul asigurator nu poate fi aplicat eficient.Clauza păstrării în proprietate a unui bun până în momentul când valoarea acestuia a fost total achitată este o excepţie de la această regulă care impune publicitatea ca pe o condiţie a aplicării dreptului asigurator. Această clauză presupune acordul (explicit sau implicit) ca proprietatea asupra bunului vândut să fie transferată de la vânzător la cumpărător doar în momentul plăţii totale a preţului bunului respectiv. Dacă respectivul cumpărător nu achtă preţul, vânzătorul poate solicita returnarea bunului respectiv. În cazul insolvenţei cumpărătorului vânzătorul are un drept de separare.
Clauzele păstrării în proprietate prevăd în mod tipic în cazul încheierii afacerilor posibilitatea ca cumpărătorul să poată să vândă bunul respectiv, deşi în baza clauzei nu este proprietarul bunului. În vederea păstrării dreptului de proprietate al vânzătorului, de obicei cupărătorul cedează creanţa sa provenind din revânzarea bunului în favoarea vânzătorului. În acest caz vorbim despre o clauză cu efect extins. Ipotecile, transferul asiguratoriu, cesiunea asigurării, girul, garanţiile bancare şi documentele emise de patronate sunt instrumente suplimentare de asigurare cu răspândire largă.Cambia este un mijloc de asigurare agreat în Austria ea oferind în plus şi o funcţie financiară prin intermediul discountului. Baza legală o reprezintă legea cambiei, care respectă în mare măsură prevederile Acordului din 1930 de la Genf privind cambia. Legea face distincţia între cambia trasă şi cambia la purtător. În cazul cambiei trase trăgătorul solicită trasului să efectueze plata către un beneficiar. Şi cambia în alb care este semnată de debitorul emitent în calitate de tras este recunoscută în dreptul austriac. Cambia în alb poate fi completată de către destinatar în concordanţă cu dispoziţiile regulilor asiguratorii convenite.
Afirmaţia că biletul la ordin (cambia) s-ar fi folosit contrar regulilor convenite nu poate fi pusă pe seama unei terţe persoane de bună credinţă. O cambie stabileşte pretenţia la o plată provenind dintr-o relaţie de afaceri. În cazul unui transfer aranjamentele convenite în relaţia respectivă de afaceri pot fi aplicate doar extrem de restrâns. Aceste reglementări legale cadru au condus la un grad mare de utilizare a cambiei ca instrument financiar şi mijloc de asigurare.
Spre deosebire de acest aspect cecul nu a atins aceeaşi importanţă ca în legislaţia anglo-americană.
În acest capitol prezentăm informaţii suplimentare privind legislaţia austriacă liberală a devizelor precum şi privind nivelul TVA din Austria.
Austria are o legislaţie extrem de liberală privind devizele. Legislaţia valutară se bazează pe dispoziţiile UE în vigoare şi pe legea valutară austriacă din 2004. Banca Naţională a Austriei (OeNB) răspunde pentru controlul aplicării legislaţiei valutare în Austria. În cadrul UE se aplică principiul circulaţiei libere a capitalului. Nu există limitări privind circulaţia capitalului între Austria şi celelalte state membre ale UE.
Nici în cazul tranzacţiilor valutare cu ţări din afara UE nu există, cu excepţia puţinor cazuri, restricţii la plata sumelor provenind din operaţiuni de comerţ exterior, investiţii sau din alte tranzacţii, cât şi în privinţa exportului de capital, dividende, profituri sau de alte venituri. Firmele străine au acces neîngrădit la piaţa austriacă de capital.
În unele cazuri există însă obligativitatea înregistrării tranzacţiilor valutare la Banca Naţională a Austriei în special în scop statistic. Mai multe informaţii pe această temă puteţi obţine de lai:
Taxa pe valoarea adăugată este o taxă pe consum, nivelul ei fiind de 20%. Cu un nivel scăzut al taxei de 10% se impozitează operaţiuni din sectorul cultural, al transporturilor, chiriile şi produsele agricole.
Taxa pe valoarea adăugată se colectează în cazul tuturor livrărilor şi operaţiunilor din cadrul afacerilor obişnuite. Ea se aplică şi în cazul livrărilor din afara UE. Întreaga taxă este suportată de consumatorul final. Obligativitatea achitării taxei îi revine şi întreprinzătorului, care însă poate să o deducă. Returnarea TVA-ului se aplică şi livrărilor de produse din afara ţărilor din UE. Returnarea nu este posibilă atunci când se dobândesc vehicule cu mai puţi de 9 locuri.
Pentru returnarea TVA este necesar ca firma străină sa emită o factură, care să corespundă prevederilor legii austriece a TVA (prescurtare: UStG) entspricht. Taxa se raportează la cifra anuală de afaceri. Întreprinzătorii trebuie însă să achite lunar taxa. Echilibrarea plăţilor de TVA în cadrul UE este deocamdată provizorie. În cadrul operaţiunilor comerciale obligativitatea taxării se ghidează după principiul ţării de destinaţie. Sunt valabile nivelurile din acele ţări. În ţara de origine nu se mai aplică în aceste cazuri TVA. Exporturile din Austria sunt în principiu exceptate de la plata TVA.
Informaţii suplimentare despre legislaţia austriacă privind TVA găsiţi pe pagina de web a Ministerului Federal al Finanţelor.
Austria are o legislaţie extrem de liberală privind devizele. Legislaţia valutară se bazează pe dispoziţiile UE în vigoare şi pe legea valutară austriacă din 2004. Banca Naţională a Austriei (OeNB) răspunde pentru controlul aplicării legislaţiei valutare în Austria. În cadrul UE se aplică principiul circulaţiei libere a capitalului. Nu există limitări privind circulaţia capitalului între Austria şi celelalte state membre ale UE.
Nici în cazul tranzacţiilor valutare cu ţări din afara UE nu există, cu excepţia puţinor cazuri, restricţii la plata sumelor provenind din operaţiuni de comerţ exterior, investiţii sau din alte tranzacţii, cât şi în privinţa exportului de capital, dividende, profituri sau de alte venituri. Firmele străine au acces neîngrădit la piaţa austriacă de capital.
În unele cazuri există însă obligativitatea înregistrării tranzacţiilor valutare la Banca Naţională a Austriei în special în scop statistic. Mai multe informaţii pe această temă puteţi obţine de lai:
Banca Naţională a Austriei - Österreichische Nationalbank
Otto Wagner Platz 3
1090 Wien
Austria
Taxa pe valoarea adăugată se colectează în cazul tuturor livrărilor şi operaţiunilor din cadrul afacerilor obişnuite. Ea se aplică şi în cazul livrărilor din afara UE. Întreaga taxă este suportată de consumatorul final. Obligativitatea achitării taxei îi revine şi întreprinzătorului, care însă poate să o deducă. Returnarea TVA-ului se aplică şi livrărilor de produse din afara ţărilor din UE. Returnarea nu este posibilă atunci când se dobândesc vehicule cu mai puţi de 9 locuri.
Pentru returnarea TVA este necesar ca firma străină sa emită o factură, care să corespundă prevederilor legii austriece a TVA (prescurtare: UStG) entspricht. Taxa se raportează la cifra anuală de afaceri. Întreprinzătorii trebuie însă să achite lunar taxa. Echilibrarea plăţilor de TVA în cadrul UE este deocamdată provizorie. În cadrul operaţiunilor comerciale obligativitatea taxării se ghidează după principiul ţării de destinaţie. Sunt valabile nivelurile din acele ţări. În ţara de origine nu se mai aplică în aceste cazuri TVA. Exporturile din Austria sunt în principiu exceptate de la plata TVA.
Informaţii suplimentare despre legislaţia austriacă privind TVA găsiţi pe pagina de web a Ministerului Federal al Finanţelor.
În conformitate cu legea austriacă a angajării străinilor un angajator străin dintr-o ţară din afara UE trebuie să solicite o autorizaţie atunci când îşi detaşază lucrătorii pentru a efectua lucrări de montaj în Austria. Se va ţine cont de nivelul austriac de salarizare precum şi de condiţiile de muncă. Lucrările de montaj nu trebuie să depăşească 6 luni. Detaşarea nu poate depăşi patru luni. Depăşitea acestei perioade impune o altă autorizaţie. Anumite restricţii există în doemiul construcţiilor. În acest caz este necesară o autorizaţie de muncă. Autorizaţia de detaşare şi cea de muncă este eliberată cu condiţia existenţei premiselor legale de către birourile regionale ale Arbeitsmarktservice (AMS) .
Aceste restricţii nu sunt valabile pentru cetăţenii UE. Excepţie fac cetăţenii din Croaţia pentru care restricţiile sunt valabile până în anul 2020 (30 iunie 2020), conform §18 Abs12 AuslBG.
Există obligativitatea din partea angajatorului austriac de a anunța prezența forței de muncă din afara țării în maxim o saptămână de la începerea activității, la Centrul de Coordonare din cadrul Ministerului Federal al Finanțelor. Această instituție este însărcinată cu efectaurea de controale pentru depistarea eventualelor prestări de muncă ilegale.
Aceste restricţii nu sunt valabile pentru cetăţenii UE. Excepţie fac cetăţenii din Croaţia pentru care restricţiile sunt valabile până în anul 2020 (30 iunie 2020), conform §18 Abs12 AuslBG.
Există obligativitatea din partea angajatorului austriac de a anunța prezența forței de muncă din afara țării în maxim o saptămână de la începerea activității, la Centrul de Coordonare din cadrul Ministerului Federal al Finanțelor. Această instituție este însărcinată cu efectaurea de controale pentru depistarea eventualelor prestări de muncă ilegale.
Acest articol vă prezintă caracteristicile de bază ale legii privind e-commerce şi vă informează în privinţa principiilor de bază ale legislaţiei austriece referitoare la agentul comercial.
Legea austriacă a e-commerce, prin care a fost transpusă directiva e-commerce a Uniunii Europene (UE), reglementează cadrul legal al comerţului electronic. Telefonia prin voce, telefaxul şi transmiterea de date prin telex sunt excluse din domeniul de aplicare al legii. Aceste mijloace de comunicare sunt reglementate prin dispoziţii privind contractele la distanţă, care fac parte din legea austriacă a protecţiei consumatorului (prescurtare: KSchG).În conformitate cu dispoziţiile directivei e-commerce şi ale legii austriece a e-commerce normele legale aplicabile se ghidează după principiul ţării de origine: furnizorul serviciului se află sub incidenţa dispoziţiilor ţării în care îşi are sediul. Drept urmare un furnizor cu sediul în Austria trebuie spre exemplu să respecte reglementările austriece privind activitatea respectivă precum şi orice alte dispoziţii privitoare la comerţul cu mărfuri şi servicii. Dacă sunt respectate dispoziţiile austriece furnizorul poate să opereze şi în alte state membre ale UIE. El nu este supus altor restricţii. La fel furnizori din alte ţări membre ale UE pot să îşi ofere serviciile în Austria în măsura în care respectă doar dispoziţiile din ţara de origine.
Contractele pot fi încheiate în principiu şi prin intermediul internetului şi sunt supuse aceloraşi prevederi legale ca şi orice alt act contractual. O deosebire esenţială însă constă din faptul că oferta de mărfuri prin internet nu reprezintă o ofertă contractuală, ci doar o cerere adresată consumatorului de a transmite o ofertă. Contractul se încheie doar atunci când consumatorul primeşte acceptul explicit sau dacă după o comandă s-a efectuat într-adevăr livrarea.
Legislaţia austriacă privind agentul comercial a fost adaptată la directiva UE corespunzătoare. Noile reglementări fac parte din legea agentului comercial din 1993.
Dacă nu există dispoziţii contrare agentul comercial are dreptul la un comision pentru fiecare afacere încheiată ca urmare a activităţii sale. La încetarea relaţiei sale contractuale agentul comercial are dreptul la compensare. Aceasta acoperă acele avantaje pe care angajatorul le dobândeşte după încetarea raportului contractual. Compensarea poate consta din comisionul pe un an: ea se calculează luându-se în considerare media ultimilor cinci ani. De obicei contractele de agent comercial se încheie cu durată limitată de unul până la cinci ani şi nu pot conţine o clauză de concurenţă valabilă după încheierea contractului.
Informaţii detaliate şi o bază de date cu agenţii comerciali austrieci găsiţi pe pagina de web a Oficiul federal al agenţilor comerciali.
Alte forme răspândite de comercializare sunt:
Legea austriacă a e-commerce, prin care a fost transpusă directiva e-commerce a Uniunii Europene (UE), reglementează cadrul legal al comerţului electronic. Telefonia prin voce, telefaxul şi transmiterea de date prin telex sunt excluse din domeniul de aplicare al legii. Aceste mijloace de comunicare sunt reglementate prin dispoziţii privind contractele la distanţă, care fac parte din legea austriacă a protecţiei consumatorului (prescurtare: KSchG).În conformitate cu dispoziţiile directivei e-commerce şi ale legii austriece a e-commerce normele legale aplicabile se ghidează după principiul ţării de origine: furnizorul serviciului se află sub incidenţa dispoziţiilor ţării în care îşi are sediul. Drept urmare un furnizor cu sediul în Austria trebuie spre exemplu să respecte reglementările austriece privind activitatea respectivă precum şi orice alte dispoziţii privitoare la comerţul cu mărfuri şi servicii. Dacă sunt respectate dispoziţiile austriece furnizorul poate să opereze şi în alte state membre ale UIE. El nu este supus altor restricţii. La fel furnizori din alte ţări membre ale UE pot să îşi ofere serviciile în Austria în măsura în care respectă doar dispoziţiile din ţara de origine.
Contractele pot fi încheiate în principiu şi prin intermediul internetului şi sunt supuse aceloraşi prevederi legale ca şi orice alt act contractual. O deosebire esenţială însă constă din faptul că oferta de mărfuri prin internet nu reprezintă o ofertă contractuală, ci doar o cerere adresată consumatorului de a transmite o ofertă. Contractul se încheie doar atunci când consumatorul primeşte acceptul explicit sau dacă după o comandă s-a efectuat într-adevăr livrarea.
Legislaţia austriacă privind agentul comercial a fost adaptată la directiva UE corespunzătoare. Noile reglementări fac parte din legea agentului comercial din 1993.
Dacă nu există dispoziţii contrare agentul comercial are dreptul la un comision pentru fiecare afacere încheiată ca urmare a activităţii sale. La încetarea relaţiei sale contractuale agentul comercial are dreptul la compensare. Aceasta acoperă acele avantaje pe care angajatorul le dobândeşte după încetarea raportului contractual. Compensarea poate consta din comisionul pe un an: ea se calculează luându-se în considerare media ultimilor cinci ani. De obicei contractele de agent comercial se încheie cu durată limitată de unul până la cinci ani şi nu pot conţine o clauză de concurenţă valabilă după încheierea contractului.
Informaţii detaliate şi o bază de date cu agenţii comerciali austrieci găsiţi pe pagina de web a Oficiul federal al agenţilor comerciali.
Alte forme răspândite de comercializare sunt:
- contractul de comerciant
- modele
- sisteme de franciză
- convenţii de licenţă
Legea austriacă a brevetelor conţine dispoziţii detaliate privind protecţia invenţiilor noi. Legislaţia privind brevetele îi conferă proprietarului brevetului dreptul exclusiv de valorificare comercială şi utilizare a invenţiei sale. Dreptul asupra brevetului ia naştere prin înregistrarea la Oficiul de brevete. Protecţia legală a brevetelor respectă principiul priorităţii. Durata protecţiei unui brevet este de 20 de ani. În cazul încălcării dreptului protecţiei brevetului proprietarul brevetului poate acţiona împotriva celui care îi afectează acest drept solicitând o despăgubire adecvată. Prejudiciatului unui pantenţe i se poate solicita să facă publică sursa câştigului obţinut în urma faptului că a fost prejudiciat, prin publicarea deciziei finale a organelor în drept.
Instituţia austriacă pentru înregistrarea brevetelor este Oficiul austriac al brevetelor. În baza acordului european asupra brevetelor încheiat la Paris în anul 1973 prin înregistrarea unui brevet se poate obţine un brevet european valabil în cazul tuturor statelor contractante. Aceste înregistrări cu efect european pot fi efectuate la Oficiul austriac de brevete şi la Oficiul european al brevetelor. Persoanele fără sediu stabil în Austria trebuie să fie reprezentate de un avocat austriac. Aici găsiţi o lista avocaţilor austrieci specializaţi în legislaţia brevetelor. Invenţiile sub o anumită limită pot fi protejate prin legea modelelor de utilitate. Procedura de obţinere a protecţiei în cazul modelelor de utilitate este mai simplă. Perioada de asiguarre a protecţiei este însă de numai 10 ani. Dimensiunea protecţiei corespunde însă celei asigurate brevetelor.
Designul vizibil este protejat conform legii austriece a protecţiei modelelor. Protecţia se acordă de exemplu pentru forme, suprafeţe şi materiale formând un obiect. Şi protecţia modelelor conferă drepturi exclusive de valorificare. Perioada de protecţie este de cinci ani. Se acceptă prelungiri doar în limita legii austriece.
Instituţia austriacă care se ocupă cu înregistrarea acestor drepturi privind modelele este Oficiul austriac al brevetelor .
Mărcile sunt protejate prin legea austriacă a protecţiei mărcilor. Şi dreptul asupra mărcii ia naştere o dată cu înregistrarea. O marcă înregistrată îi conferă proprietarului dreptul exclusiv de a utiliza şi transfera marca. În cazul încălcării acestui drept se pot lua măsuri de interzicere, de despăgubire şi de combatere a îmbogăţirii frauduloase. Prima înregistrare conferă o perioada de protecţie de zece ani. Sunt permise însă reînnoiri ale duratei de protecţie. Instituţia austriacă care înregistrează mărcile este Oficiul austriac al brevetelor.
Instituţia austriacă pentru înregistrarea brevetelor este Oficiul austriac al brevetelor. În baza acordului european asupra brevetelor încheiat la Paris în anul 1973 prin înregistrarea unui brevet se poate obţine un brevet european valabil în cazul tuturor statelor contractante. Aceste înregistrări cu efect european pot fi efectuate la Oficiul austriac de brevete şi la Oficiul european al brevetelor. Persoanele fără sediu stabil în Austria trebuie să fie reprezentate de un avocat austriac. Aici găsiţi o lista avocaţilor austrieci specializaţi în legislaţia brevetelor. Invenţiile sub o anumită limită pot fi protejate prin legea modelelor de utilitate. Procedura de obţinere a protecţiei în cazul modelelor de utilitate este mai simplă. Perioada de asiguarre a protecţiei este însă de numai 10 ani. Dimensiunea protecţiei corespunde însă celei asigurate brevetelor.
Designul vizibil este protejat conform legii austriece a protecţiei modelelor. Protecţia se acordă de exemplu pentru forme, suprafeţe şi materiale formând un obiect. Şi protecţia modelelor conferă drepturi exclusive de valorificare. Perioada de protecţie este de cinci ani. Se acceptă prelungiri doar în limita legii austriece.
Instituţia austriacă care se ocupă cu înregistrarea acestor drepturi privind modelele este Oficiul austriac al brevetelor .
Mărcile sunt protejate prin legea austriacă a protecţiei mărcilor. Şi dreptul asupra mărcii ia naştere o dată cu înregistrarea. O marcă înregistrată îi conferă proprietarului dreptul exclusiv de a utiliza şi transfera marca. În cazul încălcării acestui drept se pot lua măsuri de interzicere, de despăgubire şi de combatere a îmbogăţirii frauduloase. Prima înregistrare conferă o perioada de protecţie de zece ani. Sunt permise însă reînnoiri ale duratei de protecţie. Instituţia austriacă care înregistrează mărcile este Oficiul austriac al brevetelor.
Reglementările UE prevăd în plus înregistrarea unei mărci comunitare la Oficiul de armonizare pentru piaţa internă (OAMI) din Alicante, Spania. Mărcile comunitare conferă protecţie în toate statele membre UE. Pentru o protecţie internaţională o marcă trebuie înregistrată conform Acordului de la Madrid. Operele aparţinând literaturii, muzicii şi artelor plastice cât şi programele de computer sunt protejate prin legea dreptului de autor. Protecţia dreptului de autor nu presupune înregistrarea într-un registru. Dreptul de autor ia naştere odată cu crearea operei respective. În cazul încălcării dreptului său autorul poate solicita interzicerea, înlăturarea sau despăgubirea. Perioada de protecţie este de:
- 70 ani pentru lucrări de literatură, muzică, artă, de broadcast şi de sunet
- 50 ani pentru fotografii
Legislaţia austrică a insolvenţei prevede mai multe procedee în cazul situaţiilor de criză ale întreprinderii. Cu excepţia falimetului propriu-zis toate procedeele legate de insolvenţă urmăresc păsuirea intreprinderii aflate în insolvenţă şi continuarea activităţii acesteia.
Lichidarea bunurilor debitorului în favoarea creditorilor se efectuează în conformitate cu principiul tratamentului echitabil.
- drepturi de separare
- drepturi de separare din masa falită
- acordarea priorităţii
Cererile de intrare în insolvenţă ale angajaţilor sunt soluţionate în mare parte de un fond public de insolvenţă, care este finanţat prin contribuţii regulate ale angajaţilor. În cazul în care un debitor nu mai poate efectua plăţi scadente sau datoriile depăşesc activele întreprinderii trebuie declarat falimentul. În acest scop este prevăzut un termen de 60 de zile. O cerere de declarare în faliment poate fi înaintată şi de către creditori în aceleaşi condiţii. Omiterea formulării la timp a cererii de declarare a falimentului se pedepseşte şi atrage după sine răspunderea personală a conducătorului firmei indiferent de limitele răspunderii din cadrul firmei falimentare. După declararea falimentului judecătorul sindic preia conducerea firmei şi administrarea bunurilor şi declanşază distribuirea valorilor către creditori. După acest procedeu falimentul este încheiat. Creditorii de rang inferior pot să solicite creanţe neonorate într-un interval de 30 de ani de la declararea falimentului.
Procedeele de reorganizare servesc la degrevarea debitorului de o parte din datorie. Debitorul trebuie să acopere într-un interval de doi ani cel puţin 30% din datorie. Pentru aplicarea procedurii este necesar acordul instanţei de judecată şi cel al majorităţii duble a creditorilor. Aceasta înseamnă că simpla majoritate a creditorilor prezenţi la adunarea privind procedura compensatoare, care reprezintă cel puţin 50% din totalul de creanţe, sunt de acord cu procedeele de reorganizare. Creditorii peste numărul necesar sunt implicaţi în procedeele de reorganizare din momentul în care există acordul majorităţii calificate a creditorilor şi hotărârea judecătorească. Din momentul în care debitorul a achitat partea de datorie aprobată intervine scutirea de restul datoriei. Legea reorganizării întreprinderii (prescurtare: URG) are ca scop evitarea insolvenţelor. Reorganizarea întreprinderii începe odată cu depunerea unui plan de reorganizare la tribunal. Planul trebuie să indice motivele crizei în care se află întreprinderea şi să conţină măsurile preconizate precum şi perspectivele în planul afacerilor. Planul de reorganizare şi punerea lui în practică este supravegheată de un administrator judiciar.Procedura falimentului nu este limitată la persoane juridice. Şi persoanele fizice, care au intrat în insolvenţă, pot să declare faliment particular şi să solicite tribunalului un plan de plăţi. În cazul admiterii cererii se ajunge la o scutire de plată a restului datoriei. Premisa o reprezintă însă ca cel puţin 10% din datorii să fie achitate de debitorul privat.
Aflaţi din acest articol mai mult despre instanţele judecătoreşti şi arbitrajul din Austria. În plus vă punem la dispoziţie adrese de contact şi informaţii despre specializările şi competenţele avocaţilor, notarilor, consultanţilor fiscali, auditorilor, interpreţilor şi traducătorilor autorizaţi din Austria. Cauzele de drept privat (dreptul contractual, despăgubirile, dreptul familiei, dreptul muncii etc.) sunt supuse jurisdicţiei ordinare. Supunerea litigiului unei curţi de arbitraj necesită o hotărâre de arbitraj în formă scrisă. În sistemul judiciar austriac există doar tribunale federale.
Există trei instanţe: în prima instanţă funcţionează fie judecătorii (pentru fiecare circumscripţie judecătorească)fie tribunaleale landului (pentru fiecare circumscripţie). Judecătoriile judecă cauze ale căror sume litigioase nu depăşesc 10.000 Euro. Judecătoriile acţionează şi în cauze ale dreptului familiei şi închirieri. Toate celelealte cauze se soluţionează de tribunale ale landului. Circumscripţia judecătorească este selectată dependent de domiciliul respectiv sediul pârâtului. Tribunalele din prima instanţă (judecătoriile şi tribunalele landului) răspund în principiu pentru toate litigiile (cu excepţia dreptului administrativ, constituţional şi cel al cartelului).
Procesele sunt prezidate de un judecător individual care ia deciziile;sen atul judecătorilor reprezintă o excepţie. În cauze civile nu există sistemul cu juraţi. Judecătorii nu sunt aleşi, ci sunt numiţi pe viaţă.
Reprezentarea în instanţă printr-un avocat este obligatorie în cazul unui litigiu care depăşeşte 5.000 Euro. Pentru părţi din proces fără posibilităţi de finanţare a procesului se acordă susţinere, dacă este necesar.
În conformitate cu noile reglementări UE privind competenţa judecătorească şi executarea acum sunt recunoscute şi se pun în executare şi hotărârile judecătoreşti austriece în alte state membre UE. Pentru recunoaşterea şi punerea în executare a hotărârilor judecătoreşti din alte state sunt de obicei necesare acorduri separate de executare, dacă hotărârea nu a fost pronunţată într-un stat membru UE.
Informaţii detaliate despre sistemul juridic austriac şi instituţiile sale sunt prezentate pe pagina de web a Ministerul federal al justiţiei.
În cazul contractelor internaţionale introducerea cauzei litigioase într-un proces de arbitraj în Austria constituie un avantaj clar: Sentinţele de arbitraj austriece, care se bazează pe acorduri internaţionale, se pot executa în aproape orice sistem juridic. Republica Austria este parte semnatară în toate acordurile bilaterale şi multilaterale importante, printre altele şi a Convenţiei de la New York privind recunoaşterea şi punerea în executare a sentinţelor de arbitraj străine (1958).
Stabilirea arbitrajului necesită forma scrisă în conformitate cu legislaţia austriacă, pentru a produce efecte. O clauză privind arbitrajul consemnată într-un schimb de corespondenţă prin telefax sau e-mail este în concordanţă cu condiţiile impuse de lege. Este recomandabil ca în contractele care au legătură cu străinătatea să existe o prevedere privind arbitrajul. Supunerea cauzei unui proces de arbitraj permite o judecare comparativ rapidă. La final se obţine o sentinţă de arbitraj care se pune în executare şi de către tribunalele de stat austriece.
Curtea internaţională de arbitraj a Camerei economice a Austriei din Viena este o organizaţie renumită. În calitate de instituţie de arbitraj internaţional se bucură de un grad din ce în ce mai mare de popularitate şi contribuie considerabil la consolidarea renumelui Austriei ca locaţie a arbitrajului internaţional.
Consultanţa juridică este oferită în Austria în mod tipic de către avocaţi. Pentru a fi incluşi în lista avocaţilor solicitanţii parcurg mai mulţi ani de instruire:
Aparteneţa la Camera avocaţilor austrieci este obligatorie. Camera avocaţilor este şi instituţie cu rol disciplinar.
Avocaţi din alte state membre UE au dreptul să exercite temporar cu anumite restricţii profesia de avocat conform directivei privind exercitarea profesiilor şi conform titulaturii din statul lor de origine. După cel puţin trei ani de practică efectuată în Austria este posibilă autorizarea ca avocat austriac.
Făcând abstracţie de câteva, puţine excepţii avocaţii au privilegiul de a asigura reprezentarea în faţa tribunalelor şi a instituţiilor administrative. Nivelul onorariilor este prevăzut în legea privind tarifele, însă trebuie remarcat faptul că s-au înmulţit cazurile de negociere a onorariului per oră. Nu sunt permise onorarii în funcţie de reuşită. Avocaţii austrieci sunt supuşi prin lege unor reguli foarte stricte de confidenţialitate.
Registrul avocaţilor al Camerei avocaţilor austrieci vă oferă informaţii detaliate şi datele de contact ale avocaţilor austrieci.
Procesul de instruire în cazul notarilor este strict şi necesită m ult timp. Notarii publici sunt numiţi de către Ministerul justiţiei iar numărul de notariate este limitat prin lege.
Notarii au o funcţie de legalizare importantă în special în privinţa dreptului societăţilor comerciale. Multe operaţiuni privind înfiinţarea, restructurarea şi vânzarea firmelor austriece necesită acte notariale. În plus notarii au funcţia de comisari juridici în cadrul negocierilor privind moşteniri. Notarii nu au însă împuternicirea de a pleda în faţa curţii. Onorariile şi taxele notariale sunt prevăzute în legea tarifelor notariale.
Pe pagina de web a Camerei notarilor austrieci puteţi să vă informaţi în detaliu privind sfera de competenţă a notarilor austrieci iar la selecţie notari puteţi avea acces la datele de contact ale notarilor austrieci.
Consultanţa fiscală se desfăşoară în Austria în principiu prin intermediul consultanţilor fiscali. Aceştia colaborează strâns cu avocaţi în special în cadrul restructurărilor de întreprinderi. Consultanţii fiscali efectuează de obicei şi verificări de impozite. Anumite rapoarte de control cum ar fi verificarea bilanţului societăţilor pe acţiuni pot fi realizate doar de auditori.
Un catalog cu consultanţi fiscali, auditori şi experţi fiscali este prezentat pe pagina de web a Camerei austriece a experţilor fiscali şi www.steuerberater.at .
În sfera afacerilor internaţionale sunt adeseori necesare traduceri de documente efectuate de traducători autorizaţi. Adresele de contact ale interpreţilor şi traducătorilor autorizaşi de către Ministerul justiţiei găsiţi la:
Există trei instanţe: în prima instanţă funcţionează fie judecătorii (pentru fiecare circumscripţie judecătorească)fie tribunaleale landului (pentru fiecare circumscripţie). Judecătoriile judecă cauze ale căror sume litigioase nu depăşesc 10.000 Euro. Judecătoriile acţionează şi în cauze ale dreptului familiei şi închirieri. Toate celelealte cauze se soluţionează de tribunale ale landului. Circumscripţia judecătorească este selectată dependent de domiciliul respectiv sediul pârâtului. Tribunalele din prima instanţă (judecătoriile şi tribunalele landului) răspund în principiu pentru toate litigiile (cu excepţia dreptului administrativ, constituţional şi cel al cartelului).
Procesele sunt prezidate de un judecător individual care ia deciziile;sen atul judecătorilor reprezintă o excepţie. În cauze civile nu există sistemul cu juraţi. Judecătorii nu sunt aleşi, ci sunt numiţi pe viaţă.
Reprezentarea în instanţă printr-un avocat este obligatorie în cazul unui litigiu care depăşeşte 5.000 Euro. Pentru părţi din proces fără posibilităţi de finanţare a procesului se acordă susţinere, dacă este necesar.
În conformitate cu noile reglementări UE privind competenţa judecătorească şi executarea acum sunt recunoscute şi se pun în executare şi hotărârile judecătoreşti austriece în alte state membre UE. Pentru recunoaşterea şi punerea în executare a hotărârilor judecătoreşti din alte state sunt de obicei necesare acorduri separate de executare, dacă hotărârea nu a fost pronunţată într-un stat membru UE.
Informaţii detaliate despre sistemul juridic austriac şi instituţiile sale sunt prezentate pe pagina de web a Ministerul federal al justiţiei.
În cazul contractelor internaţionale introducerea cauzei litigioase într-un proces de arbitraj în Austria constituie un avantaj clar: Sentinţele de arbitraj austriece, care se bazează pe acorduri internaţionale, se pot executa în aproape orice sistem juridic. Republica Austria este parte semnatară în toate acordurile bilaterale şi multilaterale importante, printre altele şi a Convenţiei de la New York privind recunoaşterea şi punerea în executare a sentinţelor de arbitraj străine (1958).
Stabilirea arbitrajului necesită forma scrisă în conformitate cu legislaţia austriacă, pentru a produce efecte. O clauză privind arbitrajul consemnată într-un schimb de corespondenţă prin telefax sau e-mail este în concordanţă cu condiţiile impuse de lege. Este recomandabil ca în contractele care au legătură cu străinătatea să existe o prevedere privind arbitrajul. Supunerea cauzei unui proces de arbitraj permite o judecare comparativ rapidă. La final se obţine o sentinţă de arbitraj care se pune în executare şi de către tribunalele de stat austriece.
Curtea internaţională de arbitraj a Camerei economice a Austriei din Viena este o organizaţie renumită. În calitate de instituţie de arbitraj internaţional se bucură de un grad din ce în ce mai mare de popularitate şi contribuie considerabil la consolidarea renumelui Austriei ca locaţie a arbitrajului internaţional.
Consultanţa juridică este oferită în Austria în mod tipic de către avocaţi. Pentru a fi incluşi în lista avocaţilor solicitanţii parcurg mai mulţi ani de instruire:
- studii universitare în drept
- mai mulţi ani de activitate ca practicant în tribunale şi debutant alături de un avocat
- examen de primire în profesia de avocat organizat pe mai multe zile.
Aparteneţa la Camera avocaţilor austrieci este obligatorie. Camera avocaţilor este şi instituţie cu rol disciplinar.
Avocaţi din alte state membre UE au dreptul să exercite temporar cu anumite restricţii profesia de avocat conform directivei privind exercitarea profesiilor şi conform titulaturii din statul lor de origine. După cel puţin trei ani de practică efectuată în Austria este posibilă autorizarea ca avocat austriac.
Făcând abstracţie de câteva, puţine excepţii avocaţii au privilegiul de a asigura reprezentarea în faţa tribunalelor şi a instituţiilor administrative. Nivelul onorariilor este prevăzut în legea privind tarifele, însă trebuie remarcat faptul că s-au înmulţit cazurile de negociere a onorariului per oră. Nu sunt permise onorarii în funcţie de reuşită. Avocaţii austrieci sunt supuşi prin lege unor reguli foarte stricte de confidenţialitate.
Registrul avocaţilor al Camerei avocaţilor austrieci vă oferă informaţii detaliate şi datele de contact ale avocaţilor austrieci.
Procesul de instruire în cazul notarilor este strict şi necesită m ult timp. Notarii publici sunt numiţi de către Ministerul justiţiei iar numărul de notariate este limitat prin lege.
Notarii au o funcţie de legalizare importantă în special în privinţa dreptului societăţilor comerciale. Multe operaţiuni privind înfiinţarea, restructurarea şi vânzarea firmelor austriece necesită acte notariale. În plus notarii au funcţia de comisari juridici în cadrul negocierilor privind moşteniri. Notarii nu au însă împuternicirea de a pleda în faţa curţii. Onorariile şi taxele notariale sunt prevăzute în legea tarifelor notariale.
Pe pagina de web a Camerei notarilor austrieci puteţi să vă informaţi în detaliu privind sfera de competenţă a notarilor austrieci iar la selecţie notari puteţi avea acces la datele de contact ale notarilor austrieci.
Consultanţa fiscală se desfăşoară în Austria în principiu prin intermediul consultanţilor fiscali. Aceştia colaborează strâns cu avocaţi în special în cadrul restructurărilor de întreprinderi. Consultanţii fiscali efectuează de obicei şi verificări de impozite. Anumite rapoarte de control cum ar fi verificarea bilanţului societăţilor pe acţiuni pot fi realizate doar de auditori.
Un catalog cu consultanţi fiscali, auditori şi experţi fiscali este prezentat pe pagina de web a Camerei austriece a experţilor fiscali şi www.steuerberater.at .
În sfera afacerilor internaţionale sunt adeseori necesare traduceri de documente efectuate de traducători autorizaţi. Adresele de contact ale interpreţilor şi traducătorilor autorizaşi de către Ministerul justiţiei găsiţi la:
