În Austria, sistemul de sănătate este finanţat în mare parte din contribuţiile la asigurările sociale şi impozite şi, în mică măsură, din surse private, de exemplu taxa pe reţetă, coplata, taxa zilnică de spitalizare sau contribuţiile la asigurări de sănătate private.
Asistenţa medicală publică este acoperită de asigurarea de boală şi accidente. Prestaţiile sale includ, de exemplu, asistenţa ambulatorie şi staţionară, reabilitarea medicală, medicamentele, subvenţionarea dispozitivelor medicale ajutătoare, consultaţiile medicale periodice sau îndemnizaţia de naştere. Asistenţa ambulatorie intră în sfera de competenţă a medicilor independenţi şi a ambulanţelor spitalelor, iar asistenţa staţionară se acordă în spitale.
Pentru toţi salariaţii există asigurarea obligatorie. De asemenea, o mare parte a lucrătorilor independenţi dispune de asigurare obligatorie. Copiii, soţii, partenerii înregistraţi şi concubinii din familiile cu copii pot fi coasiguraţi în mod gratuit. În anumite condiţii, auto-asigurarea este, de asemenea, posibilă.
Asiguraţii şi membrii familiilor acestora beneficiază de acces simplu la serviciile medicale ale sistemului public de sănătate. Ei pot solicita efectuarea asistenţei medicale de către medici independenţi care au încheiat contracte cu casa de sănătate şi de către spitale publice. Anumite prestaţii precum taxa pe reţetă, medicii privaţi şi spitalele private, unele servicii dentare sau taxa zilnică de spitalizare trebuie achitate personal. Dacă o persoană nu este asigurată medical, ea trebuie să suporte toate costurile serviciilor de sănătate solicitate.
În cazul îmbolnăvirii lucrătorului fără ca îmbolnăvirea să fie din vina acestuia, angajatorul plăteşte în continuare remuneraţia pe o perioadă determinată care depinde de întreprinderea la care este angajat şi de tipul contractului de muncă. Ulterior, lucrătorul bolnav primeşte îndemnizaţie de boală de la casa de sănătate, care totuşi este mai mică decât remuneraţia.