Reglementările legislative privind încheierea contractelor sunt cuprinse în Codul Civil austriac (ABGB) şi în Codul Întreprinderilor care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2007 (UGB). Codul Întreprinderilor conţine prevederi pentru toate tipurile de operaţiuni între întreprinderi.
Legislaţia austriacă privind contractele comerciale se bazează pe principiul libertăţii contractuale. Ca urmare părţile contractante pot să îsi stabilească liber relaţiile contractuale, atâta timp cât prevederile contractuale nu contravin moralei şi altor legi. Prin contract se înţelege exprimarea de voinţă comună într-o relaţie de ofertă şi achiziţie. În principiu nici oferta şi nici achiziţia nu sunt legate de o anumită formă. În conformitate cu legislaţia austriacă au putere juridică şi înţelegerile verbale şi în anumite condiţii şi înţelegerile care se bazează pe anumite acţiuni (aşa numite înţelegeri tacite).
Există însă unele excepţii de la această libertate a formei cum ar fi în cazul înţelegerilor privind activităţile din domeniul siguranţei, contractele de asigurare şi unele înţelegeri din sfera protecţiei consumatorului. Aceste tipuri de contracte trebuie să fie formulate în scris pentru a produce efecte juridice. Reguli şi mai stricte sunt valabile în cazul actelor de notariat. Un act notarial este necesar în special la înfiinţări de firme şi la înstrăinări de părţi sociale în cazul unui SRL.
Relaţiile comerciale dintre firme se derulează de regulă în baza condiţiilor generale de afaceri (AGB) aplicate de către unul dintre partenerii contractuali. În conformitate cu dreptul austriac aceste condiţii AGB nu pot să dezavantajeze un partener contractual disproporţionat şi sunt valabile doar în cazul în care partenerul contractual a consimţit la adoptarea lor.
Legislaţia austriacă privind contractele comerciale se bazează pe principiul libertăţii contractuale. Ca urmare părţile contractante pot să îsi stabilească liber relaţiile contractuale, atâta timp cât prevederile contractuale nu contravin moralei şi altor legi. Prin contract se înţelege exprimarea de voinţă comună într-o relaţie de ofertă şi achiziţie. În principiu nici oferta şi nici achiziţia nu sunt legate de o anumită formă. În conformitate cu legislaţia austriacă au putere juridică şi înţelegerile verbale şi în anumite condiţii şi înţelegerile care se bazează pe anumite acţiuni (aşa numite înţelegeri tacite).
Există însă unele excepţii de la această libertate a formei cum ar fi în cazul înţelegerilor privind activităţile din domeniul siguranţei, contractele de asigurare şi unele înţelegeri din sfera protecţiei consumatorului. Aceste tipuri de contracte trebuie să fie formulate în scris pentru a produce efecte juridice. Reguli şi mai stricte sunt valabile în cazul actelor de notariat. Un act notarial este necesar în special la înfiinţări de firme şi la înstrăinări de părţi sociale în cazul unui SRL.
Relaţiile comerciale dintre firme se derulează de regulă în baza condiţiilor generale de afaceri (AGB) aplicate de către unul dintre partenerii contractuali. În conformitate cu dreptul austriac aceste condiţii AGB nu pot să dezavantajeze un partener contractual disproporţionat şi sunt valabile doar în cazul în care partenerul contractual a consimţit la adoptarea lor.
Austria are o legislaţie a devizelor extrem de liberală. Legislaţia valutară se bazează pe normele UE în vigoare şi pe legea austriacă a devizelor (2004). Banca Naţională a Austriei(OeNB) asigură controlul respectării legislaţiei valutare în Austria. În cadrul UE se aplică principiul circulaţiei libere a capitalului. Nu există bariere legislative pentru plăţi şi circulaţie a capitalului între Austria şi celelalte state UE.
Nici în cazul tranzacţiilor valutare cu ţări din afara UE nu există, cu puţine excepţii, limitări de plată în cazul operaţiunilor de comerţ exterior, al investiţiilor sau al altor tranzacţii cât şi în cazul exportului de capital, de dividende, de profit sau de alte câştiguri. Firmele străine au acces nelimitat la piaţa austriacă de capital. În unele cazuri însă tranzacţiile cu devize trebuiesc raportate la Banca Naţională a Austriei în special în scop statistic.
Informaţii suplimetare pe acestă temă puteţi obţine de la:
Nici în cazul tranzacţiilor valutare cu ţări din afara UE nu există, cu puţine excepţii, limitări de plată în cazul operaţiunilor de comerţ exterior, al investiţiilor sau al altor tranzacţii cât şi în cazul exportului de capital, de dividende, de profit sau de alte câştiguri. Firmele străine au acces nelimitat la piaţa austriacă de capital. În unele cazuri însă tranzacţiile cu devize trebuiesc raportate la Banca Naţională a Austriei în special în scop statistic.
Informaţii suplimetare pe acestă temă puteţi obţine de la:
Banca Naţională a Austriei - Österreichische Nationalbank
Otto Wagner Platz 3
1090 Wien
Austria
Pentru acordarea liberului de export pentru mărfuri care părăsesc Austria sunt necesare documentele uzuale de export cât şi aprobări speciale şi certificate de origine. În calitate de stat membru al UE Austria a preluat reglementările de export europene. Astfel pentru majoritatea exporturilor nu se datorează taxe vamale şi TVA.
Dacă nu există un export în alt stat UE, documentaţia la export depinde de următorii factori:
Dacă nu există un export în alt stat UE, documentaţia la export depinde de următorii factori:
- valoarea mărfii,
- locul de destinaţie al livrării de mărfuri,
- eventuale restricţii la export
- să declare exportul de mărfuri la autoritatea vamală din Austria şi
- să prezinte documentele de transport, factura şi certificatele necesare pentru export.
În cazul contractelor internaţionale stabilirea Austriei ca loc de desfăşurare a arbitrajului în caz de litigiu reprezintă un avantaj decisiv: sentinţele arbitrale austriece sunt executorii în baza unor convenţii internaţionale în aproape toate sistemele juridice. Republica Austria este parte în cadrul tuturor acordurilor bilaterale şi multilaterale importante, printre altele şi în cadrul Convenţiei de la New York privind recunoaşterea şi executarea hotărârilor arbitrale străine (1958).
O convenţie arbitrală trebuie încheiată în scris conform legislaţiei austriece pentru a produce efecte juridice. O clauză arbitrală redactată şi transmisă prin schimb de corespondenţă prin telefax sau e-mail îndeplineşte această condiţie legislativă. Se recomandă în cazul contractelor cu implicare internaţională să se includă o convenţie arbitrală. Soluţionarea unui litigiu printr-un arbitraj permite derularea unui proces relativ rapid. La final se obţine o sentinţă arbitrală care poate fi executată şi de către tribunalele de stat austriece.
Curtea de arbitraj internaţional a Camerei Economice a Austriei din Viena este o instituţie de arbitraj de renume. În calitate de instituţie pentru soluţionarea situaţiilor litigioase ea se bucură de o apreciere crescândă şi contribuie considerabil la renumele Austriei ca loc de desfăşurare a arbitrajului internaţional.
O convenţie arbitrală trebuie încheiată în scris conform legislaţiei austriece pentru a produce efecte juridice. O clauză arbitrală redactată şi transmisă prin schimb de corespondenţă prin telefax sau e-mail îndeplineşte această condiţie legislativă. Se recomandă în cazul contractelor cu implicare internaţională să se includă o convenţie arbitrală. Soluţionarea unui litigiu printr-un arbitraj permite derularea unui proces relativ rapid. La final se obţine o sentinţă arbitrală care poate fi executată şi de către tribunalele de stat austriece.
Curtea de arbitraj internaţional a Camerei Economice a Austriei din Viena este o instituţie de arbitraj de renume. În calitate de instituţie pentru soluţionarea situaţiilor litigioase ea se bucură de o apreciere crescândă şi contribuie considerabil la renumele Austriei ca loc de desfăşurare a arbitrajului internaţional.
